Zeul strain
| 26.12.2010, 22:32:26 | |
Zorica Latcu
Zeul strain Vazut-am azi la templu pe Zeul cel strain. Din ce strafund crescut-a faptura lui de crin? Din ce inaltimi pogoara privirea lui de vis? Ce besne-adanci la pasu-i luminii s-au deschis? Ce haos plin de valuri, ce mari s-au despicat, Cand glasu-i bland in ruga spre cer s-a ridicat? Ce tainica putere i-a fost sortita lui, Sa rataceasca-n lume ca fiu al nimanui, Ci invaluit in taina seninei lui blandeti, Sa fie-n umilinta stapan peste vieti? De ce, lasandu-si lumea de dincolo de zari, S-a pogorat la oameni, sa sufere ocari, Si pentru cine, spuneti, picioru-i preacurat In pulberea din cale, tacut, a sangerat? Si pentru ce, asemeni miresmelor de pret, Ramane-nchis cu duhul in asprele peceti? Cand oare, lepadandu-si vesmantul lui de lut, Se va-nalta in slava, senin ca la-nceput? Vazut-am azi la templu pe Zeul cel strain, El stralucea ca neaua, in haina lui de in. Mi s-a parut o clipa ca-n rostul lui usor Ma cheama, ca ma striga cu mila si cu dor, Ca pentru mine, numai, luat-a chip de lut, Ca pentru mine, numai, in suflet l-a durut; Faptura lui curata, ca jertfa la altar; Ca-l port de-acum in minte, ca este-al meu de-acum, Si m-am trezit, cu fata in pulberea din drum. | |
|
| |
| Vizualizări: 326 | Descărcări: 0 | | |
| Total comentarii : 0 | |