Focul
| 26.12.2010, 23:12:30 | |
| Zorica Latcu Focul Casuta mea de scanduri s-a aprins. Ardea in noapte. Focul a cuprins Si tinda si odai si coperis. Voiam sa ies din casa pe furis C-o legatura-n mana. N-am putut. In val de flacari albe m-am zbatut. Vecinii toti dormeau, si de-nzadar Plangeam inchisa-n grinzile de jar. Si ca sa pot scapa din casa mea. Am lepadat si haina caci ardea, Si-am aruncat si legatura-n foc. Ma-nabuseam si nu vedeam deloc. Cuprinsa de uimirea mortii stam, In oarba nemiscare asteptam Sa arda-n mine tot sa fiu un scrum, Si vantul sa ma vanture pe drum. Am auzit un zvon de prabusiri Si casa mea pieri; subtiri, subtiri… Se ridicara palele de fum Si-n goliciunea mea porni la drum. Cerseam lumini si-n pragul noptii reci, S-au fost deschis’ zari albe de poteci. Curata ca o candela-n altar, cu trupul plin de rani dar greu de har, M-am pomenit urcand pe scari ceresti Spre miezul Dragostei Dumnezeiesti Stiam de-acum ca focul fu apus In casa mea, de Mana lui Iisus. | |
|
| |
| Vizualizări: 341 | Descărcări: 0 | | |
| Total comentarii : 0 | |