Apocalipsa
| 27.12.2010, 11:39:58 | |
| Zorica Latcu Apocalipsa Acolo, sus, in munti pustii de iasca, Prapastie de flacara se casa Si focul linge-ntinderea cereasca. Un semn s-a aratat din cer, departe. Citeam din flacari vii, ca dintr-o carte, Cuvantul sfant al intreitei Arte. Scria pe cer de noapte jeragaiul. Ce limpede-mi suna-n ureche graiul, Ducand pe val de cantece tot Raiul. Ca limbile de flacara mi-arata, Pe nori de armonie necreata, Dumnezeirea, inca ne-ntrupata. In piatra care n-a fost inca lustruita Si-n poezia inca negandita, Treimea sta si azi inlantuita. Am talcuit din flacari Intruparea; Crescut-a-n Duh, din har ceresc, cantarea, Cum creste-n zari, netarmurita marea. Curgea, curgea, din vesnice izvoare, Sa lege rod in mintile fecioare, Cum pica roua-ntr-un potir de floare. Acolo-n adancimi de taine sfinte, Se intrupeaza cantecu-n cuvinte, Cum Tatal hotarat-a mai nainte. S-a aratat in cer un semn mai mare: Un cantec intrupat suia spre Soare, Suia spre Slavi, cu Crucea in spinare. | |
|
| |
| Vizualizări: 363 | Descărcări: 0 | | |
| Total comentarii : 0 | |