Virgil Gheorghiu
A mea vei fi mult aşteptată noapte
Născută-n veghe lungă, în veghe-nlăcrimată, A mea vei fi mult aşteptată noapte. Când inima cuvintelor tresare, Şi-un corn de vânătoare e tăcerea, Stăpânu-acestei nopţi rămâne-voi. Peste abisuri, peste surpătura anilor, Voi simţi trecând Deasupra culmilor primejdioase ale timpului, Pe visurile mele tari ca stâncile, Căprioara amintirii tale. Iar de-oi sfârşi plămada cu drojdii de imagini Să crească pâine vie cu miezul de poem, Din tulburile zilei cu şipotul culorilor Mi s-o deschide-n faţă, horire, jocul zorilor; Stelară scânteiere vei scăpăra-n înalt, Pe cremenile slovii oprindu-te din salt!
|