Veronica Micle
Raze de luna
"Ce n-ar da un mort în groapă pentr-un răsărit de lună!” Ai zis tu, şi eu atuncea, când pe-a dorului aripe Duşi de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună – Noi visam eternitate în durata unei clipe. "Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază” Ce din lună se coboară şi pământul îl atinge; Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează Şi că-n pieptul său viaţa cu căldură să răsfrânge! Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie A sa linişte eternă, pacea lui nestrămutată Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie, Pentr-o clipă de iubire din viaţa de-altă-dată. Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă Şi în locul ei amarul şi pustiul ne rămâne; Ah! şi ca să porţi povara unui chin ce nu se curmă Tu cu moartea ta în suflet te târăşti de azi pe mâne; …………………………………………….. Dac-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună A sa linişte eternă, eu aş da de voie bună Toate razele de lună, toate razele din soare Să te pot uita pe tine, să simt sufletul că-mi moare. (16 iunie 1889)
|