Mihai EminecuSara pe deal
Sara pe deal buciumul suna cu jale, Turmele-l urc, stele le scapara-n
cale, Apele plâng, clar izvorind în fintine; Sub un salcim, draga,
m-astepti tu pe mine.
Luna pe cer trece-asa sfinta si clara, Ochii tai mari cauta-n frunza cea
rara, Stelele nasc umezi pe bolta senina, Pieptul de dor, fruntea de
ginduri ti-e plina.
Nourii curg, raze-a lor siruri despica, Stresine vechi cesele-n luna
ridica, Scirtiie-n vint cumpana de fintina, Valea-i în fum, fluiere
murmura-n stina.
Si osteniti oameni cu coasa-n spinare Vin de la cimp; toaca rasuna mai
tare, Clopotul vechi imple cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire
ca para.
Ah! în curând satul în vale-amuteste; Ah! în curând pasul-mi spre tine
grabeste: Linga salcim sta-vom noi noaptea intreaga, Ore intregi
spune-ti-voi cât îmi esti de draga.
Ne-om razima capetele-unul de altul Si surizind vom adormi sub
inaltul, Vechiul salcim. - Astfel de noapte bogata, Cine pe ea n-ar da
viata lui toata?
|