Mihai EminecuDorinta
Vino-n codru la izvorul Care tremura pe prund, Unde prispa cea de
brazde Crengi plecate o ascund.
Si în bratele-mi intinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ti desprind
din crestet valul, Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei sedea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în par
infiorate Or să-ti cada flori de tei.
Fruntea alba-n parul galben Pe-al meu brat încet s-o culci, Lasind
prada gurii mele Ale tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice, Ingina-ne-vor c-un cânt Singuratice
izvoare, Blinda batere de vint;
Adormind de armonia Codrului batut de ginduri, Flori de tei deasupra
noastra Or să cada rinduri-rinduri.
|