Mihai EminecuCraiasa din povesti
Neguri albe, stralucite Naste luna argintie, Ea le scoate peste
ape, Le intinde pe cimpie;
S-adun flori în sezatoare De painjen tort să rumpa, Si anina-n haina
noptii Boabe mari de piatra scumpa.
Linga lac, pe care norii Au urzit o umbra fina, Rupta de miscari de
valuri Ca de bulgari de lumina,
Dindu-si trestia-ntr-o parte, Sta copila lin plecata, Trandafiri arunca
rosii Peste unda fermecata.
Ca să vad-un chip, se uita Cum alearga apa-n cercuri, Căci vrajit de
mult e lacul De-un cuvint al sfintei Miercuri:
Ca să iasa chipu-n fata, Trandafiri arunca tineri, Căci vrajiti sunt
trandafirii De-un cuvint al sfintei Vineri.
Ea se uita... Paru-i galben, Fata ei lucesc în luna, Iar în ochii ei
albastri Toate basmele s-aduna.
|