Am obosit de-atata asteptare
Cu ochii sus pe cer …
Si steaua vietii tot nu mai rasare.
De astazi insa n-o mai cer.
Plec singur spre locasul de-nchinare,
Spre Staulul ravnitului Mister.

Luceafarul menit ca sa-mi rasara
Atat a zabovit,
Ca nu mai vreau sa stiu daca s-a stins,
Ori eu dac-am orbit …
Nu mai astept lumina dinafara :
O alta-n mine tainic s-a aprins
Si arde-n fund pojarnica ei para,
Vapaie noaptea, ziua stalp de fum –
Cu ochii-ntorsi spre ea pornesc la drum.