Asculta pe drumuri
de cer, pe inalte,
cohorte de pasari
salbatice-n noapte.

Ce-ti lasa in urma?
Ce-ti lasa in fata?
Tomnatic imperiu,
izvoare ce-ngheata.

Curand capriorul
la ochiul de apa
inchis – cu copita
zadarnic mai sapa.

Si inca vedea-vei
ce jaf in lumina
va fi, si ce jalnic
verdict in gradina.

Atat iti ramane:
pamant in tenebre
si inima arsa
de grija si febre.

Din cantec, din caldul,
nimic nu mai este,
ah, nici in viata,
si nici in poveste.

Ia seama ca mane
cocorii in seara
vor duce si luna,
furand-o din tara.