Vasile Voiculescu
In gradina Ghetsemani
Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul… Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna. Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna. O mâna nendurată, ţinând grozava cupă, Se coboară-miindu-l şi i-o ducea la gură… Şi-o sete uriaşă stă sufletul să-i rupă… Dar nu voia s-atingă infama băutură. În apa ei verzuie jucau sterlici de miere Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă… Dar fălcile-nclestându-şi, cu ultima putere Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă! Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii, Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă… Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii Şi uliii de seară dau roate dupa pradă.
|