Vasile Voiculescu
Anul 1840
Sa stapanim durerea… Sa asteptam in pace! Incet frec de rugina de sibilnic vis, Si iata, ” Viitorul” dezmormantat desface Nedeslusirea-i hada pe-al lumii paradis. Venise prorocul cu versul plin de noapte Ca sa vrajeasca soarta, sa-si sape alt fagas, Si-n albia rabdarii cu limanari si soapte Culcase omenirea, copil de ucigas. An vechi, revii acelasi la cap de veac amarnic, Nou doar prin viclesugul eternei inturnari, Dar rana-i mai batrana si timpul, mai fatarnic, Ascute-n carnea pacii jungherul pana-n zari. Lasati poetul palid de veci sa-si doarma versul, Ne bubuie in sange razboiul fara ani, Urland in cele patru stihii din universul Cu neagra viasterie de ura si Titani.
|