Vasile Voiculescu
Antologie
Chenare lungi de linisti trag codrii gravi deodata Si-nalte slave rosii pun plopii-n fruntea zarii. Pe fiecare fata de deal, ingenuncheata, Cu aur scrie toamna antologia tarii. Pe dimburi jefuite, azi doamna-i poezia, Dupa cules cresc imnuri de purpura-n podgorii, Poeme mari de galben acopar saracia Ce-n miristi vechi viseaza ca-i vin seceratorii… Se-mbina pretutindeni versete de lumina Cu-ncondieri de-azururi pe tarna batraneasca, Si-alaturea in crangul cu strofe de rugina Isi urca violetul coloarea-i sufleteasca. Sclipesc mai sus in munte franturi de epopee Sub verdevesnic cerbii in toiul bataliei… Cu psalmi de nori in flacari urcand spre slavi , incheie Amurgul singuratec cantarea Romaniei.
|