Vasile Voiculescu
Androginul
Tin cumpana-ntre suflet si-ntre carne, Drept chezasie limpedea a puterii Ca patimile n-au sa mi-o rastoarne, Port amandoua cheile placerii. Astfel nu simt nici jungherul dezbinarii, Nici jugul dorului si nici fierbintea Crucificare a impreunarii, Ci pururi zamislesc numai cu mintea. Ingemanand protrivnice silinte, Cobor zambind din alba-ntaietate, Din soiul unic fara de seminte, Inchis in pura mea deplinatate. Prefigurez un gandzeiesc al lumii Ce-si dibuie pe forme bucuria Si rasadeste-n moliciunea humii Taria tainei mele, fecioria.
|