De la dragoste la prima vedere
la relatia de dragoste
In dragostea la prima vedere, semnele exterioare,
aparent superficiale, ocupa prim-planul. Sunt caracteristici fizice imprimate
in creierul nostru de mult timp si a caror origine nu o cunoastem. Unele precum
forma fetei, gratia in miscari sunt pozitive si creeaza atractia, altele sunt
negative si creeaza aversiune: corpolenta sau anumite mirosuri. Aceste valori
ne par superficiale pentru ca nu le intelegem.
Daca sunt asa de tenace si inaccesibile, inseamna ca sunt imprimate in creierul
nostru mult mai profund decat ne putem imagina si scapa ratiunii: probabil ca
este vorba de modele aduse de educatia nostra si care actioneaza in ciuda
noastra ca un reflex conditionat.
In ce priveste procesul iubirii, noi suntem mai mult in prezenta valorilor
constient dezvoltate de noi in viata cum ar fi tandretea, autenticitatea,
studiile, religia, indrazneala, surasul, empatia, pe scurt, mai mult valori
morale sau comportamentale insuficiente totusi pentru a tine pasul cu semnele
aparent secundare ale dragostei la prima vedere.
Cum sa trecem de la dragostea la prima vedere la procesul de dragoste si
relatia de dragoste
Presupun ca 80% dintre barbati s-ar putea indragosti la prima vedere de Claudia
Schiffer, Isabelle Adjani sau Claudia Cardinale. Numai 10-20% ar ramane
indragostiti daca ar avea ocazia sa traiasca cu ele ceva timp in viata
cotidiana.
Majoritatea cuplurilor celebre care starnesc admiratia nostra si sunt idealul
nostru n-au trait niciodata impreuna: Romeo si Julieta, Abelard si Eloise,
Cyrano si Roxana, Tristan si Isolda, Sfantul Anton si Sfanta Clara.
Cred ca multe cupluri care n-au rezistat vietii cotidiene s-au casatorit din
dragoste la prima vedere fara sa-si valideze alegerea printr-un proces de
dragoste construit pe valori personale impartasite in intalnirea autentica si
constienta cu celalalt.
Celalalt, o enigma!
Intalnirea deschisa si fara aparare a doi parteneri nu este deloc un lucru
simplu nici gratuit. Ea cere din partea celor doi conditii prealabile dintre
care cele mai importante mi se pare a fi autonomia si detasarea.
Deindata ce intru in intimitate, ea devine dupa un timp de viata comuna o
enigma pentru mine. Cel mai adesea, ea ma percepe ca o enigma pentru ea.
Cunoasterea reciproca cere timp. Cand ma simt criticat, acuzat, privesc pe cat
posibil in retrovizorul meu: ce se petrece in mine? Unde este pata mea oarba,
comportamentul pe care nu-l vad dar pe care ea il vede si care adesea nu este
acelasi.
Suntem adesea orbi in ceea ce ne priveste.(...) Avem toti comportamente oarbe
pe care nu le vedem, dar ceilalti le vad. Este ceva obisnuit intr-un cuplu.
Vedem (adesea in mod real) mai clar comportamentele celuilalt, pe care el nu le
vede. De asemenea, atitudinile noastre ne par a fi normale, evidente,
indreptatite si nu intelegem de ce celalalt nu le accepta. Fiecare crede pe
buna credinta ca are dreptate.
A asculta, a-l asculta pe celalalt este deci important. Ce vrea sa-mi spuna si
eu nu pot (sau nu vreau) sa inteleg. Fara a raspunde cu "dar la tine nu te
uiti" sau "da, dar". Putem mai degraba sa spunem: "Aud
ca-mi spui ca..., nu inteleg. Ajuta-ma cu rabdare sa inteleg sentimentele
tale... si pe ale mele, fara sa ma critici, cu dragoste".
Preluare din
cartea "Dragoste si sexualitate" Vol.1 de Dr. Andre Moreay, aparuta
la Editura Trei.